invocare un

  • 1invocare — INVOCÁRE, invocări, s.f. Acţiunea de a invoca şi rezultatul ei. – v. invoca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INVOCÁRE s. invocaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  invocáre s. f., g. d. art. invocării; pl. invocări …

    Dicționar Român

  • 2invocare — v. tr. [dal lat. invŏcare, der. di vocare chiamare , col pref. in in 1 ] (io invòco, tu invòchi, ecc.). 1. [chiamare con tono di preghiera, soprattutto per avere assistenza, conforto e sim.: i. Dio o il nome di Dio ] ▶◀ implorare, scongiurare,… …

    Enciclopedia Italiana

  • 3invocare — index invoke Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …

    Law dictionary

  • 4invocare — in·vo·cà·re v.tr. (io invòco) AU 1. chiamare, rivolgersi con preghiere per ottenere aiuto, conforto: invocare Dio, invocare la Madonna Sinonimi: implorare, supplicare. 2. chiedere ad alta voce, implorare, supplicare: invocare aiuto, invocare la… …

    Dizionario italiano

  • 5invocare — {{hw}}{{invocare}}{{/hw}}v. tr.  (io invoco , tu invochi ) 1 Chiamare con fervore o con desiderio, mediante preghiere e sim.: invocare Dio. 2 Chiedere con grande insistenza: invocare la grazia | Ambire, desiderare vivamente: invocare la pace. 3… …

    Enciclopedia di italiano

  • 6invocare — v. tr. 1. (Dio, ecc.) chiamare, fare appello □ supplicare, scongiurare, pregare, implorare, impetrare CONTR. maledire, esecrare, imprecare, sacramentare (pop.) 2. chiedere, richiedere, gridare, domandare □ ambire, sognare, desiderare CONTR. dare …

    Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • 7invoquer — [ ɛ̃vɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1397; lat. invocare 1 ♦ Appeler à l aide par des prières. ⇒ conjurer, prier. Invoquer Dieu. « une image de saint qu on peut invoquer à l heure du danger » (Gautier). Invoquer les Muses. Par ext. Implorer,… …

    Encyclopédie Universelle

  • 8alegaţie — ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [var.: (înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, onis. Trimis de ana… …

    Dicționar Român

  • 9invoca — INVOCÁ, invóc, vb. I. tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei afirmaţii. – Din fr. invoquer, lat. invocare. Trimis de valeriu,… …

    Dicționar Român

  • 10invocar — (Del lat. invocare, llamar a un lugar.) ► verbo transitivo 1 Pedir ayuda o protección a una persona o divinidad: ■ invocó la protección divina. SE CONJUGA COMO sacar SINÓNIMO implorar 2 Acogerse a un ley, una costumbre o un hecho para justificar… …

    Enciclopedia Universal