incordatura
1încordătură — ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s.f. (înv.) Încordare. – Încorda + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCORDĂTÚRĂ s. v. încordare, înstrunare, întindere, strunire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încordătúră s. f …
2incordatura — in·cor·da·tù·ra s.f. CO 1. l incordare e il suo risultato: l incordatura della chitarra, di una racchetta Sinonimi: accordatura. 2. l insieme delle corde di uno strumento musicale o di una racchetta da tennis 3. irrigidimento dei muscoli, spec.… …
3incordatura — {{hw}}{{incordatura}}{{/hw}}s. f. 1 Operazione dell incordare | Irrigidimento dei muscoli. 2 Insieme delle corde di cui qlco. è fornita | (mus.) Insieme delle corde in uno strumento musicale …
4incordatura — pl.f. incordature …
5încordare — ÎNCORDÁRE, încordări, s.f. Acţiunea de a (se) încorda şi rezultatul ei; încordătură. – v. încorda. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Încordare ≠ destindere, relaxare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNCORDÁRE s. 1.… …
6accordatura — ac·cor·da·tù·ra s.f. 1. TS mus. l accordare uno strumento musicale | il sistema di intonazione delle corde o degli altri elementi che producono suoni Sinonimi: accordamento. 2. CO incordatura di una racchetta, spec. da tennis {{line}} {{/line}}… …
7incordamento — in·cor·da·mén·to s.m. BU incordatura {{line}} {{/line}} DATA: 1635 …
8coardă — COÁRDĂ1, coarde, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. ♢ expr. (fam.) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau… …
9raccordatura — s.f. [der. di raccordare2]. [operazione di fissaggio delle corde sul telaio di una racchetta da tennis] ▶◀ incordamento, incordatura …
