imputare
21imputaţie — IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde… …
22reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… …
23accusare — /ak:u zare/ v. tr. [dal lat. accusare ]. 1. [attribuire una colpa] ▶◀ biasimare, colpevolizzare, criticare, imputare, incolpare, rimproverare, tacciare. ◀▶ assolvere, difendere, discolpare, giustificare, scagionare, scolpare. 2. (giur.) [chiamare …
24attribuire — v. tr. [dal lat. attribuĕre, der. di tribuĕre tributare , col pref. ad ] (io attribuisco, tu attribuisci, ecc.; con la prep. a del secondo arg.). 1. a. [dare come proprio: gli fu attribuito un potere eccessivo ] ▶◀ accordare, assegnare,… …
25impitōn — *impitōn germ., schwach. Verb: nhd. pfropfen, veredeln; ne. inoculate; Rekontruktionsbasis: ae., ahd.; Interferenz: Lehnwort lat. imputāre; Etymologie: s. lat …
26Impute — Im*pute , v. t. [imp. & p. p. {Imputed}; p. pr. & vb. n. {Imputing}.] [F. imputer, L. imputare to bring into the reckoning, charge, impute; pref. im in + putare to reckon, think. See {Putative}.] [1913 Webster] 1. To charge; to ascribe; to… …
27Imputed — Impute Im*pute , v. t. [imp. & p. p. {Imputed}; p. pr. & vb. n. {Imputing}.] [F. imputer, L. imputare to bring into the reckoning, charge, impute; pref. im in + putare to reckon, think. See {Putative}.] [1913 Webster] 1. To charge; to ascribe; to …
28Imputing — Impute Im*pute , v. t. [imp. & p. p. {Imputed}; p. pr. & vb. n. {Imputing}.] [F. imputer, L. imputare to bring into the reckoning, charge, impute; pref. im in + putare to reckon, think. See {Putative}.] [1913 Webster] 1. To charge; to ascribe; to …
29impute — transitive verb (imputed; imputing) Etymology: Middle English, from Anglo French imputer, from Latin imputare, from in + putare to consider Date: 14th century 1. to lay the responsibility or blame for often falsely or unjustly 2. to credit to a… …
30imp — I. noun Etymology: Middle English impe, from Old English impa, from impian to imp Date: before 12th century 1. obsolete shoot, bud; also graft 2. a. a small demon ; fiend …
