imputare
11imputar — (Del lat. imputare, atribuir.) ► verbo transitivo 1 Atribuir una falta o un delito a una persona: ■ le imputaron la participación en el atentado. SINÓNIMO inculpar 2 Pensar que una cosa es la causa de una desgracia o un contratiempo: ■ imputó el… …
12impfen — eine Impfung vornehmen; immun machen; schutzimpfen; immunisieren * * * imp|fen [ ɪmpf̮n̩] <tr.; hat: [jmdm.] einen Schutzstoff gegen eine bestimmte gefährliche Krankheit zuführen: Kinder [gegen Tetanus] impfen. * * * ịmp|fen 〈V. tr.; hat〉 1.… …
13apostrofă — APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându şi brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru… …
14Johann Florenz Rivinus — (auch: Johann Florentz Rivinus; (* 27. Juli 1681 in Leipzig; † 31. Dezember 1755 ebenda) war ein deutscher Rechtswissenschaftler. Inhaltsverzeichnis …
15imputieren — im|pu|tie|ren 〈V. tr.; hat; veraltet〉 jmdn. imputieren jmdm. (etwas) unterstellen [<lat. imputare „anrechnen, zuschreiben“] * * * im|pu|tie|ren <sw. V.; hat [lat. imputare = (als Verdienst od. Schuld) anrechnen] (bildungsspr. veraltet):… …
16imputer — (in pu té) v. a. 1° Terme de finance et de jurisprudence. Porter en compte, appliquer un payement à une certaine dette ; déduire une somme, une valeur sur une autre, l en rabattre (le sens propre du latin imputare étant porter sur le compte de) …
17addossare — ad·dos·sà·re v.tr. (io addòsso) CO 1. avvicinare mettendo a contatto: addossare qcn., qcs. al muro Sinonimi: accostare. Contrari: scostare, spostare. 2. fig., attribuire, imputare: mi hanno addossato troppe responsabilità Sinonimi: accollare,… …
18imputazione — im·pu·ta·zió·ne s.f. 1. CO l imputare e il suo risultato Sinonimi: addebito. 2a. TS dir.pen. attribuzione di un reato a un soggetto Sinonimi: accusa, capo d accusa, capo d imputazione. 2b. TS dir.civ. attribuzione di una somma pecuniaria o del… …
19ricondurre — ri·con·dùr·re v.tr. AU 1. riportare, condurre di nuovo 2. riportare nel luogo di provenienza o di partenza: fu ricondotto a casa, ricondurre una mandria nel recinto 3. fig., ripristinare, ristabilire: ricondurre la disciplina tra gli allievi,… …
20bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …
