imbraca

  • 81bleui — bleuí, bleuiésc, vb. IV (reg.) a căptuşi, a îmbrăca osia cu bleau (tablă de fier). Trimis de blaurb, 23.03.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 82blinda — BLINDÁ, blindez, vb. I. tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. şi …

    Dicționar Român

  • 83bondră — bóndră (bóndre), s.f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanţă. – var. bandură. săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280 2). Mai puţin probabilă supoziţia lui Pascu, Beiträge, care porneşte de la sl. bandura lăută . – Der. bondros, adj. (măscărici,… …

    Dicționar Român

  • 84brace — BRÁCE s. pl. v. indispensabili, izmene. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bráce s.f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – var. braci, s.m. pl. lat. bracae (Candrea Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolo …

    Dicționar Român

  • 85breaz — BREAZ, Ă, breji, ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ expr. A cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. fig. (ir.; despre oameni) Deştept, isteţ, grozav. – Din… …

    Dicționar Român

  • 86brăcire — brăcíre, brăcíri, s.f. (reg.) cingătoare, brâu îngust. Trimis de blaurb, 24.03.2006. Sursa: DAR  brăcíre (brăcíri), s.f. – Cordon, şiret. – var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. lat. bracῑle (Puşcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Puşcariu… …

    Dicționar Român

  • 87carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din …

    Dicționar Român

  • 88carâmb — CARẤMB, carâmbi, s.m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care …

    Dicționar Român

  • 89ciupag — CIUPÁG s. v. scurteicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau… …

    Dicționar Român

  • 90ciupercă — CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie… …

    Dicționar Român