imbraca
71cintura — cin·tù·ra s.f. 1a. AU striscia di pelle, di cuoio, di stoffa, ecc., usata per sostenere in vita gli abiti oppure a scopo ornamentale: slacciare, allacciare, stringere la cintura, la cintura dei pantaloni, impermeabile con la cintura Sinonimi:… …
72disimbracare — di·sim·bra·cà·re v.tr. 1. TS mar. liberare da un imbracatura: disimbracare un carico 2. BU sciogliere dall imbraca, spec. un cavallo da tiro {{line}} {{/line}} DATA: 1892. ETIMO: der. di imbracare con 2dis …
73imbraga — im·brà·ga s.f. var. → imbraca …
74braca — {{hw}}{{braca}}{{/hw}}o (settentr.) braga s. f. (pl. che ) 1 Ognuna delle due parti che costituiscono i calzoni. 2 spec. al pl. Ampi calzoni, lunghi fino ai ginocchi, indossati un tempo dai barbari | (pop.) Pantaloni, calzoni | Calare le brache …
75imbracatura — {{hw}}{{imbracatura}}{{/hw}}o imbragatura s. f. 1 Operazione dell imbracare | Sistema di funi con le quali si imbraca qlco. 2 Cintura munita di cosciali e, spesso, di bretelle, a cui gli alpinisti fissano la corda che li lega in cordata e gli… …
76acoperi — ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. tranz. A pune peste un obiect sau peste o fiinţă ceva care le ascunde sau le protejează. ♢ expr. (refl.) A se acoperi de glorie = a săvârşi fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. tranz. A pune peste un obiect… …
77anrobat — ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober]. Trimis de LauraGellner, 05.03.2009. Sursa: DN …
78arbora — ARBORÁ, arborez vb. I. tranz. 1. A înălţa un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentaţie. – Din fr. arborer. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa:… …
79bandaj — BANDÁJ, bandaje, s.n. 1. Fâşie de pânză sau tifon utilizată la fixarea şi protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părţi bolnave a corpului. ♦ Cerc de oţel elastic îmbrăcat în pânză şi cu o perniţă la capat, care apasă pe locul unei… …
80bezmetic — BEZMÉTIC, Ă, bezmetici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [var.: bezmétec, ă adj.] – Din ucr. bezmatok [stup] fără matcă . Trimis de paula, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 BEZMÉTIC adj …
