imbraca

  • 21manşon — MANŞÓN, manşoane, s.n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecţionat din blană sau din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă,… …

    Dicționar Român

  • 22talie — TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în… …

    Dicționar Român

  • 23îmbrăcat — ÎMBRĂCÁT1 s.n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBRĂCÁT2, Ă, îmbrăcaţi, te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveşmântat. – v. îmbrăca. Trimis de valeriu,… …

    Dicționar Român

  • 24îmbrăcăminte — ÎMBRĂCĂMÍNTE s.f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălţămintea); veşminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărţi etc. 3. Strat de material cu… …

    Dicționar Român

  • 25înfărmare — înfărmá vb. I (reg., înv.) 1. a îmbrăca, a împodobi. 2. a pune mâna pe ceva; a apuca, a prinde. Trimis de blaurb, 26.10.2008. Sursa: DAR  înfărmá ( m, át), vb. – 1. (înv., rar) A îmbrăca, a împodobi. – 2. A apuca, a prinde. Origine incertă. Pare …

    Dicționar Român

  • 26înfăţa — ÎNFĂŢÁ, înfắţ, vb. I. tranz. A îmbrăca cu o faţă de pernă, de plapumă etc. ♢ expr. A înfăţa patul = a schimba lenjeria patului. – În + faţă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A înfăţa ≠ a desfăţa Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 27înveşmânta — ÎNVEŞMÂNTÁ, înveşmấnt, vb. I. tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veşmânt (cu pompă, în vederea unei solemnităţi, a unui ritual etc.). ♢ refl. S a înveşmântat în grabă. [prez. ind. şi: înveşmântez. – var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – …

    Dicționar Român

  • 28ateia — ateiá, atéi, vb. I refl. (reg.) a se îmbrăca (de sărbătoare) Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DAR  ateiá ( i, át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia …

    Dicționar Român

  • 29bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… …

    Dicționar Român

  • 30boazerie — BOAZERÍE s.f. (Franţuzism) Lemnărie care îmbracă pereţii interiori ai unei locuinţe; lambriuri. [< fr. boiserie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  BOAZERÍE s. f. lemnărie care îmbracă pereţii interiori ai unei locuinţe;… …

    Dicționar Român