il sudare
61Войнилович (фамилия) — Эта статья  о фамилии. О носителях фамилии см. Войнилович; о дворянском роде см. Войниловичи …
62liquefarsi — li·que·fàr·si v.pronom.intr. (io mi lìquefo) CO 1. assumere consistenza liquida, disciogliersi: la neve si liquefaceva al sole | iperb., di persona, sudare abbondantemente: liquefarsi dal caldo e dall afa Sinonimi: 1colare, sciogliersi, sfarsi,… …
63risudare — ri·su·dà·re v.intr. (avere) 1. CO sudare di nuovo 2. BU filtrare, trasudare {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: dal lat. resūdāre, v. anche sudare …
64sudamina — su·dà·mi·na s.f. TS med. eruzione cutanea causata dalla eccessiva sudorazione, che si manifesta spec. nel corso di malattie febbrili {{line}} {{/line}} DATA: 1873. ETIMO: dal lat. scient. sudamĭna, nt. pl., der. di sudāre sudare . NOTA… …
65sudore — su·dó·re s.m. AU 1. liquido incolore, di sapore salato e odore caratteristico, prodotto dalle ghiandole sudoripare ed espulso attraverso la cute: essere madido di sudore, essere in un bagno di sudore, iperb., essere molto sudato 2. fig., lavoro… …
66trasudare — tra·su·dà·re v.intr. e tr. 1. v.intr. (essere) CO filtrare attraverso pareti porose sotto forma di piccole gocce: l umidità trasuda dai muri Sinonimi: gocciolare, traspirare. 2. v.intr. (essere) TS fisiol. di liquidi organici, filtrare attraverso …
67autosudare — AUTOSUDÁRE s. f. sudare a unui material fără intervenţie specială a cuiva. (< auto1 + sudare) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
68calus — CÁLUS subst. 1. Ţesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♢ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Ţesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându le. – Din fr. calus …
69cusătură — CUSĂTÚRĂ, cusături, s.f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenţie chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăţi de stofă, de pânză etc.; aţa cu care s a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin… …
70tractor — TRACTÓR, tractoare, s.n. Autovehicul cu mare putere de tracţiune folosit, în agricultură şi în industrie, pentru a remorca diverse unelte, maşini sau vehicule; p. ext. autovehiculul definit mai sus, împreună cu unealta pe care o remorchează. –… …
