generala

  • 51comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …

    Dicționar Român

  • 52concept — CONCÉPT, concepte, s.n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noţiune 2. Ciornă, schiţă, bruion. – Din fr. concept. Trimis de m marinel, 13.11.2006. Sursa: DEX 98  CONCÉPT s. 1. v. noţiune. 2. v. ciornă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …

    Dicționar Român

  • 53convent — CONVÉNT, conventuri, s.n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici şi laici la protestanţi. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent. Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 54excepţie — EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc… …

    Dicționar Român

  • 55febră — FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacţia organismului la un agent infecţios, toxic etc.; temperatură, căldură, arşiţă, fierbinţeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se… …

    Dicționar Român

  • 56generalist — GENERALÍST, Ă, generalişti, ste, s.m. şi f. Medic specialist în medicină generală. ♦ Medic internist. – Din fr. généraliste. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  generalíst s. m., pl. generalíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 57generaliza — GENERALIZÁ, generalizez, vb. I. 1. tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situaţii particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însuşirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor… …

    Dicționar Român

  • 58ilaritate — ILARITÁTE s.f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [var.: hilaritáte s.f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, atis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ilaritáte s. f., g. d. art. ilarităţii …

    Dicționar Român

  • 59infera — INFERÁ, inferez, vb. I. intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INFERÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A trage o concluzie generală din mai multe… …

    Dicționar Român

  • 60reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …

    Dicționar Român