generala

  • 121dialectică — dialéctică s. f. (sil. di a ), g. d. art. dialécticii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DIALÉCTICĂ f. 1) (în opoziţie cu metafizică) Ştiinţă care se ocupă cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii,… …

    Dicționar Român

  • 122directivă — DIRECTÍVĂ, directive, s.f. Instrucţiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive. Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român

  • 123egofonie — egofoníe s. f., g. d. art. egofoníei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie şi în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră …

    Dicționar Român

  • 124geotectonică — GEOTECTÓNICĂ s. (geol.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  geotectónică s. f. (sil. ge o ), g. d.… …

    Dicționar Român

  • 125haos — HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut… …

    Dicționar Român

  • 126hebetudine — HEBETÚDINE, hebetudini, s.f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii. – Din lat. hebetudo, inis, fr. hébétude. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hebetúdine… …

    Dicționar Român

  • 127liceu — LICÉU, licee, s.n. Şcoală de cultură generală, în care sunt admişi absolvenţi ai şcolilor generale şi unde se predau cunoştinţele necesare continuării studiilor în învăţământul superior sau diverse specialităţi pentru pregătirea cadrelor medii. – …

    Dicționar Român

  • 128lingvistic — LINGVÍSTIC, Ă, lingvistici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Ştiinţă care studiază limba (II) şi legile ei de dezvoltare. ♢ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de… …

    Dicționar Român