fizionomie

См. также в других словарях:

• fizionomie — FIZIONOMÍE, fizionomii, s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ♢ Joc de fizionomie – mimică. 2. fig. Caracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei epoci, a unei colectivităţi umane etc.).… …   Dicționar Român

• fizionomíe — s. f. (sil. zi o ), art. fizionomía, g. d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile …   Romanian orthography

• mină — MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile;… …   Dicționar Român

• chip — CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. s.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦… …   Dicționar Român

• faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

• facies — FÁCIES, faciesuri, s.n. 1. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităţilor mineralogice… …   Dicționar Român

• mutră — MÚTRĂ, mutre, s.f. (fam.) Figură, obraz, faţă; p. ext. înfăţişare, fizionomie. ♢ expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiţia socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de… …   Dicționar Român

• boi — BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A vopsi. 2. refl. (peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. tranz. (reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 21.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

• expresie — EXPRÉSIE, expresii, s.f. 1. Exprimare. ♦ Construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfăţişare care reflectă starea… …   Dicționar Român

• exterior — EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: ri or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIÓR2 …   Dicționar Român

• exterioriza — EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. tranz. şi refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [pr.: ri o ] – fr. extérioriser. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I …   Dicționar Român