fatare
11coraslă — CORÁSLĂ s.f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame imediat după naştere (când nu este bun de consumat). [var.: colástră, culástră s.f., colástru s.m.] – lat. *colastra (= colostra). Trimis de… …
12faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …
13fetofagie — FETOFAGÍE s. f. obicei la unele carnasiere primipare de a şi devora propriii pui imediat după fătare. (< feto + fagie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
14naştere — NÁŞTERE, naşteri, s.f. Acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiţie. ♢… …
15năsadă — NĂSÁDĂ, năsade, s.f. 1. (pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuţi şi împrăştiaţi pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele). ♦ (reg.) Teanc. 2. (reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner,… …
16parturiţie — PARTURÍŢIE, parturiţii, s.f. (med.) Naştere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PARTURÍŢIE s. 1. naştere. 2. v. fătare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …
17repaus — REPÁUS, repausuri, s.n. 1. Stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a… …
18vitular — VITULÁR, Ă adj. (Vet.) Febră vitulară = boală care se iveşte uneori la vaci imediat după fătare. [< fr. vitulaire, cf. lat. vitulus – viţel]. Trimis de LauraGellner, 12.11.2005. Sursa: DN …
19ţarc — ŢARC, ţarcuri, s.n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p.ext. suprafaţa împrejmuită… …
20fatato — agg. [part. pass. di fatare ]. 1. [che possiede facoltà e doti magiche: castello f. ; bacchetta f. ] ▶◀ incantato, magico. ‖ stregato. 2. (ant.) [assegnato o imposto dal fato] ▶◀ destinato, predestinato …
