evacuare

  • 111scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… …

    Dicționar Român

  • 112sistem — SISTÉM, sisteme, s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un tot organizat, care pune ordine într un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într un domeniu de… …

    Dicționar Român

  • 113sondaj — SONDÁJ, sondaje, s.n. Acţiunea de a sonda; sondare. 1. Cercetare a solului sau a subsolului pentru determinarea (determina) proprietăţilor rocilor, găsirea (şi extragerea (extrage)) unor substanţe utile etc. ♦ Luare de probe (probă) dintr un… …

    Dicționar Român

  • 114abbandonare — (ant. abandonare) [dal fr. abandonner, der. della locuz. ant. a bandon alla mercé , dal franco bann potere ]. ■ v. tr. 1. a. [andare via da un luogo] ▶◀ allontanarsi (da), andarsene (da), emigrare (da), evacuare, lasciare, partire (da), sgombrare …

    Enciclopedia Italiana

  • 115affluire — v. intr. [dal lat. affluĕre, der. di fluĕre scorrere , col pref. ad verso ] (io affluisco, tu affluisci, ecc.; aus. essere ). 1. [scorrere verso un luogo, detto di liquidi, e in partic. dei corsi d acqua, con la prep. a ] ▶◀ confluire (in),… …

    Enciclopedia Italiana

  • 116affollare — [der. di folla, col pref. a 1] (io affóllo, ecc.). ■ v. tr. 1. [riempire in folla un luogo] ▶◀ assiepare, gremire, invadere, riempire, stipare. ◀▶ disertare, evacuare, sfollare, svuotare. 2. (fig., non com.) [dispensare in quantità eccessiva, con …

    Enciclopedia Italiana

  • 117agglomerare — [dal lat. agglomerare, der. di glomus meris gomitolo , col pref. ad  ] (io agglòmero, ecc.). ■ v. tr. [riunire insieme] ▶◀ accumulare, addensare, ammassare, ammucchiare, assembrare, conglomerare. ◀▶ disgregare, disperdere, sparpagliare.… …

    Enciclopedia Italiana

  • 118andare — andare1 [etimo incerto; nella coniugazione, il tema and si alterna in alcune forme con il tema vad dal lat. vadĕre andare ] (pres. indic. vado [tosc. o lett. vo, radd. sint.], vai, va [radd. sint.], andiamo, andate, vanno ; pres. cong. vada, vada …

    Enciclopedia Italiana

  • 119cacare — (settentr. cagare) [lat. cacare ] (io caco, tu cachi, ecc.), volg. ■ v. intr. (aus. avere ) [espellere le feci] ▶◀ andare di corpo, Ⓣ (fisiol.) defecare, Ⓣ (fisiol.) evacuare, (fam.) fare la cacca, (eufem.) liberarsi, (fam.) scaricarsi, [nel… …

    Enciclopedia Italiana

  • 120corpo — / kɔrpo/ s.m. [dal lat. corpus corpo, complesso, organismo ]. 1. a. (fis.) [quantità di materia limitata da una superficie e avente le proprietà di estensione, divisibilità e impenetrabilità: c. amorfo, elastico, rigido ] ▶◀ Ⓖ cosa, Ⓖ oggetto. b …

    Enciclopedia Italiana