eurovaluta
1eurovalută — eurovalútă s. f., pl. eurovalúte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EUROVALÚTĂ s. f. valută convertibilă în dolari sau euro2 care circulă în afara sistemului bancar al ţării respective. (< euro1 + valută) Trimis de… …
2eurovaluta — eu·ro·va·lù·ta s.f. TS fin. → eurodivisa {{line}} {{/line}} DATA: 1963. ETIMO: comp. di euro e valuta …
3eurovaluta — pl.f. eurovalute …
4eurovaluta — s. f. euromoneta, eurodivisa □ euro …
5eurovaluta — s ( n) …
6eurodivisa — eu·ro·di·vì·sa s.f. TS fin. valuta collocata e negoziata in Europa fuori dal paese di emissione Sinonimi: euromoneta, eurovaluta. {{line}} {{/line}} DATA: 1974. ETIMO: comp. di euro e 2divisa …
7euro — e/uro (1) s. m. (lett.) scirocco, vento di sud est, vento di levante. e/uro (2) [da Europa] s. m. inv. moneta unica europea □ eurovaluta FRASEOLOGIA area dell euro, zona euro, (giorn.) eurolandia …
8eurodivisa — s. f. euromoneta, eurovaluta □ euro …
9euromoneta — s. f. eurodivisa, eurovaluta □ euro …
