electricitatea

См. также в других словарях:

• atomoelectric — ATOMOELÉCTRIC, Ă, atomoelectrici, ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [pr.: mo e ] – Din fr. atomoélectrique. Trimis de ana zecheru, 28.01.2004. Sursa: DEX 98  atomoeléctric… …   Dicționar Român

• conductibilitate — CONDUCTIBILITÁTE s.f. Proprietate a corpurilor de a transmite căldura, electricitatea etc. ♢ Conductibilitate electrică = proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de curent electric sub acţiunea unei tensiuni electrice.… …   Dicționar Român

• conducător — CONDUCĂTÓR, OÁRE, conducători, oare, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite)… …   Dicționar Român

• electrostatic — ELECTROSTÁTIC, Ă, electrostatici, ce, adj., s.f. 1. adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ♢ Maşină electrostatică = generator electric care funcţionează pe baza fenomenului de electrizare. 2. s.f. Ramură a fizicii care… …   Dicționar Român

• electropatologie — ELECTROPATOLOGÍE s.f. (med.) Studiu al leziunilor şi bolilor provocate de electricitatea industrială şi de cea atmosferică. – Din fr. électropathologie. Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX 98  electropatologíe s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

• electrosolar — electrosolár adj. m., pl. electrosolári; f. sg. electrosoláră, pl. electrosoláre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ELECTROSOLÁR, Ă adj. referitor la electricitatea obţinută prin folosirea energiei solare. (după …   Dicționar Român

• electrostatică — electrostátică s. f. (sil. mf. sta ), g. d. art. electrostáticii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ELECTROSTÁTICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor ce însoţesc sarcinile electrice în stare de… …   Dicționar Român

• reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …   Dicționar Român

• reţea — REŢEÁ, reţele, s.f. 1. Împletitură de fire de aţă, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din reţea (1). 3. Întăritură în faţa… …   Dicționar Român

• voltaic — VOLTÁIC, Ă, voltaici, ce, adj. Care se referă la pilele electrice sau la bateria electrică inventată de Volta. ♢ Arc voltaic = arc electric. [pr.: ta ic] – Din fr. voltaïque. Trimis de ana zecheru, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  voltáic adj. m. (sil …   Dicționar Român