dislocare

  • 11dislocar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: dislocar dislocando dislocado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. disloco dislocas disloca dislocamos… …

    Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • 12dislocarse — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: dislocarse dislocando dislocado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. me disloco te dislocas se disloca… …

    Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • 13detracţiune — detracţiúne s. f. (sil. ţi u ), pl. detracţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DETRACŢIÚNE s.f. 1. Ponegrire, defăimare. 2. Proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acţiunea gheţarilor. [var. detracţie s.f. / < …

    Dicționar Român

  • 14dislocamento — /dizloka mento/ s.m. [der. di dislocare ]. [il dislocare: il d. di un industria bellica ] ▶◀ dislocazione, distaccamento, spostamento, trasferimento …

    Enciclopedia Italiana

  • 15Dislocate — Dis lo*cate, v. t. [imp. & p. p. {Dislocated}; p. pr. & vb. n. {Dislocating}.] [LL. dislocatus, p. p. of dislocare; dis + locare to place, fr. locus place. See {Locus}.] To displace; to put out of its proper place. Especially, of a bone: To… …

    The Collaborative International Dictionary of English

  • 16Dislocated — Dislocate Dis lo*cate, v. t. [imp. & p. p. {Dislocated}; p. pr. & vb. n. {Dislocating}.] [LL. dislocatus, p. p. of dislocare; dis + locare to place, fr. locus place. See {Locus}.] To displace; to put out of its proper place. Especially, of a bone …

    The Collaborative International Dictionary of English

  • 17Dislocating — Dislocate Dis lo*cate, v. t. [imp. & p. p. {Dislocated}; p. pr. & vb. n. {Dislocating}.] [LL. dislocatus, p. p. of dislocare; dis + locare to place, fr. locus place. See {Locus}.] To displace; to put out of its proper place. Especially, of a bone …

    The Collaborative International Dictionary of English

  • 18dislocate — transitive verb Etymology: Medieval Latin dislocatus, past participle of dislocare, from Latin dis + locare to locate Date: 1601 1. to put out of place; specifically to displace (a bone) from normal connections with another bone 2. to force a… …

    New Collegiate Dictionary

  • 19Dislozierung — Eine Dislozierung oder Dislokation (lat. dislocāre, von dis „auseinander“ und locus „Ort“) beschreibt die von einer militärischen Führung vorgenommene räumliche Verteilung von Einheiten und Dienststellen auf die verfügbaren Unterkünfte oder beim… …

    Deutsch Wikipedia

  • 20ОТБОЙКА — отделение горных пород от массива с помощью машин или инструмента (Болгарский язык; Български) механично къртене (Чешский язык; Čeština) rozpojování horniny (Немецкий язык; Deutsch) Lösen; Abbau; Gewinnung (Венгерский язык; Magyar) fejtés… …

    Строительный словарь