direcție

См. также в других словарях:

• direcţie — DIRÉCŢIE, direcţii, s.f. I. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. ♢ loc. adv. În toate direcţiile = peste tot, pretutindeni. 2. (mat.) Proprietate… …   Dicționar Român

• dirécţie — s. f. (sil. ţi e), art. dirécţia (sil. ţi a), g. d. art. dirécţiei; pl. dirécţii, art. dirécţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• sens — SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei… …   Dicționar Român

• linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… …   Dicționar Român

• reflector — REFLECTÓR, reflectoare, s.n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcţie sau într o anumită zonă mai… …   Dicționar Român

• tendinţă — TENDÍNŢĂ, tendinţe, s.f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă; pornire, acţiune conştientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcţie. ♦ Evoluţie a cuiva într un anumit sens. 2. Forţă… …   Dicționar Român

• aplomb — APLÓMB s.n. 1. (livr.) Siguranţă absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziţie şi direcţie a membrelor unor animale în raport cu pământul şi cu planul median al corpului, care serveşte la alegerea… …   Dicționar Român

• relevment — RELEVMÉNT, relevmente, s.n. Unghi în planul orizontal format de o direcţie de referinţă şi direcţia unui punct oarecare, reprezentat printr un astru, printr un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcţie de referinţă cu direcţia… …   Dicționar Român

• unidirecţional — UNIDIRECŢIONÁL, Ă, unidirecţionali, e, adj. Care are loc, se face, se propagă într o singură direcţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. unidirectionnel. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  unidirecţionál adj. m. direcţional Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• abate — ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Trimis de ana zecheru, 19.03.2008. Sursa: DEX 98  abáte1 s. m. 1. superior al unei… …   Dicționar Român

• atenţie — ATÉNŢIE, (3) atenţii, s.f. 1. Însuşire care constă în orientarea şi în concentrarea activităţii psihice într o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ expr. În atenţia cuiva = reclamând luarea aminte… …   Dicționar Român