din belşug

  • 11sursă — SÚRSĂ, surse, s.f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârşia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiaţii nucleare etc. ♢ Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) =… …

    Dicționar Român

  • 12revărsa — REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieşi din albie, a inunda. ♦ A curge din belşug. ♦ fig. (fam.; despre corpul omului sau despre părţi ale lui) A atârna de prea multă grăsime, a se lăsa de …

    Dicționar Român

  • 13gârlă — GÂRLĂ, gârle, s.f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braţ al unei ape curgătoare. ♢ expr. (fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belşug. 2. Depresiune alungită… …

    Dicționar Român

  • 14îmbelşugat — ÎMBELŞUGÁT, Ă, îmbelşugaţi, te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [var.: (reg.) îmbielşugát, ă adj.] – v. îmbelşuga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat …

    Dicționar Român

  • 15îndestulare — ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …

    Dicționar Român

  • 16ospăta — OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu i mâncare şi băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ tranz., intranz. şi refl. (înv. şi pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare …

    Dicționar Român

  • 17rămas — RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de… …

    Dicționar Român

  • 18toptan — TOPTÁN s.n. (pop.; în loc. adj. şi adv.) Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belşug. – Din tc. toptan. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  toptán s …

    Dicționar Român

  • 19torent — TORÉNT, torente, s.n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii şi care curge vijelios pe povârnişurile munţilor sau ale dealurilor, având o mare forţă de eroziune; puhoi,… …

    Dicționar Român

  • 20lăfăi — LĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV. refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându şi corpul în voie. 2. A trăi comod, în belşug; a huzuri, a se desfăta. [prez. ind. şi: lắfăi] – Din magh. leffenni a bălăbăni, a atârna . Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român