delirare
51vaniare — va·nì·a·re v.intr. (avere) OB vaneggiare, delirare {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1300. ETIMO: propr. var. di vaneggiare con un suff. non tosc …
52farneticare — {{hw}}{{farneticare}}{{/hw}}v. intr. (io farnetico , tu farnetichi ; aus. avere ) Parlare in modo sconnesso per delirio, malattia e sim. | Fare discorsi assurdi; SIN. Delirare, vaneggiare …
53vaneggiare — {{hw}}{{vaneggiare}}{{/hw}}v. intr. (io vaneggio ; aus. avere ) 1 Pensare e parlare in modo sconnesso, dire cose senza senso: vaneggiare nel delirio | (est.) Dire, pensare, credere cose assurde; SIN. Delirare, farneticare, sragionare. 2 (lett.)… …
54bâiguială — BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s.f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără şir, încurcată. [pr.: gu ia ] – Bâigui + suf. eală. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …
55bâiguire — BÂIGUÍRE s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …
56delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… …
57delirieren — de|li|rie|ren 〈V.〉 irre reden, irre sein [Etym.: <lat. delirare »wahnwitzig sein«] …
58dare — [lat. dare ] (pres. do /dɔ/ o dò [radd. sint.], dai, dà, diamo, date, danno ; imperf. davo, davi, ecc.; pass. rem. dièdi o dètti, désti, diède [poet. diè ] o dètte, démmo, déste, dièdero [poet. dièro ] o dèttero ; fut. darò, darai, ecc.; condiz.… …
59delirante — agg. [part. pres. di delirare ]. 1. [che delira: il malato è d. ] ▶◀ farneticante, fuori di sé, vaneggiante. ◀▶ in sé, lucido. 2. (estens.) [che ha qualcosa di eccessivo, di stravolto: urla d. ] ▶◀ esaltato, esuberante, fanatico, frenetico,… …
60dio — s.m. [lat. dĕus, pl. dĕi e dī ] (pl. dèi, ant. e dial. dii ; al sing. l art. è il, al plur. gli ; al sing., la d iniziale ha sempre, dopo vocale, il raddoppiamento sintattico). 1. (relig.) a. (solo al sing.; con iniziale maiusc.) [senza articolo …
