declinatie
1declinaţie — DECLINÁŢIE, declinaţii, s.f. 1. (gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul format de direcţia acului magnetic al busolei cu… …
2agonă — AGÓNĂ s.f. Linie de pe suprafaţa pământului ale cărei puncte nu prezintă declinaţie magnetică. – Din fr. agone. Trimis de spall, 15.03.2002. Sursa: DEX 98 agónă s. f., g. d. art. agónei; pl. agóne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …
3declinaţiune — DECLINAŢIÚNE s.f. v. declinaţie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECLINAŢIÚNE s.f. v. declinaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …
4izogon — IZOGÓN, Ă, izogoni, e, adj. (Despre figuri geometrice) Care are (două) unghiuri egale. – Din fr. isogone. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 izogón adj. m., pl. izogóni; f. sg. izogónă, pl …
5agonic — AGÓNIC, Ă, agonici, ce, adj. Referitor la agonie; care este în agonie. – cf. germ. agonisch. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 agónic adj. m., pl. agónici; f. sg. agónică …
6declinare — DECLINÁRE, declinări, s.f. Acţiunea de a declina şi rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular şi la plural. ♦ Clasă sau categorie… …
7flexiune — FLEXIÚNE, flexiuni, s.f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi… …
8plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… …
