declinare il

  • 21declinómetro — ► sustantivo masculino ASTRONOMÍA Instrumento que sirve para medir la declinación de los astros. * * * declinómetro (del lat. «declināre», descender y « metro») m. Mar. Instrumento que se usa para medir la declinación magnética. * * *… …

    Enciclopedia Universal

  • 22Deklinatorium — De|kli|na|to|ri|um 〈n.; s, ri|en〉 = Deklinator * * * De|kli|na|tor, der; s, …oren, De|kli|na|to|ri|um, das; s, …ien (früher) [zu lat. declinare, ↑ deklinieren]: Gerät zur Bestimmung [zeitlicher Änderungen] der ↑ …

    Universal-Lexikon

  • 23décliner — (dé kli né) v. n. 1°   S écarter en un sens ou un autre d un point fixe, d une ligne fixe. •   Plusieurs causes peuvent faire décliner vers le sud ou vers l est un courant d air, RAYNAL Hist. phil. V, 10.    Terme d astronomie. S éloigner de l… …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 24calare — ca·là·re v.tr. e intr. FO 1a. v.intr. (essere) andare verso il basso, scendere, spec. lentamente o gradualmente: il gregge cala in pianura | di popolazioni, spec. provenienti dal nord, invadere un territorio: i barbari calarono in Italia; anche… …

    Dizionario italiano

  • 25declinabile — de·cli·nà·bi·le agg. 1. TS gramm. di vocabolo, che si può declinare: parti declinabili del discorso Contrari: indeclinabile. 2. CO che si può rifiutare: un invito declinabile Contrari: indeclinabile. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1332. ETIMO: dal… …

    Dizionario italiano

  • 26declinazione — de·cli·na·zió·ne s.f. 1. CO il declinare e il suo risultato Sinonimi: abbassamento, inclinazione. 2a. OB declivio, pendenza, pendio Sinonimi: declivio, pendenza, pendio. 2b. OB fig., caduta, decadenza; deperimento, invecchiamento Sinonimi:… …

    Dizionario italiano

  • 27inchinare — in·chi·nà·re v.tr. e intr. 1a. v.tr. CO piegare verso il basso: inchinare la testa, il busto Sinonimi: abbassare, chinare. Contrari: raddrizzare, sollevare. 1b. v.tr. LE fig., rivolgere, dirigere Sinonimi: abbassare, chinare, dirigere,… …

    Dizionario italiano

  • 28călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… …

    Dicționar Român

  • 29declinaţie — DECLINÁŢIE, declinaţii, s.f. 1. (gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul format de direcţia acului magnetic al busolei cu… …

    Dicționar Român

  • 30flexiune — FLEXIÚNE, flexiuni, s.f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi… …

    Dicționar Român