deștept

См. также в других словарях:

• deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) …   Dicționar Român

• deştepta — DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi …   Dicționar Român

• deşteptăciune — DEŞTEPTĂCIÚNE s.f. Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deştept. – Deştept + suf. ăciune. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEŞTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligenţă. 2. agerime, dibăcie,… …   Dicționar Român

• inteligent — INTELIGÉNT, Ă, inteligenţi, te, adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligenţă (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, ntis. Trimis de Alex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Inteligent ≠ mărginit,… …   Dicționar Român

• cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

• spiritual — SPIRITUÁL1, Ă, spirituali, e, adj. 1. Care aparţine spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deştept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindeşte, exprimă, denotă inteligenţă,… …   Dicționar Român

• treaz — TREAZ, Ă, treji, ze, adj. 1. Care se află în stare de veghe, care nu doarme; deştept. 2. Care nu este beat. 3. fig. Care veghează cu atenţie; vigilent. – Din sl. trĕzvŭ. Trimis de LauraGellner, 11.10.2006. Sursa: DEX 98  Treaz ≠ beat, turmentat… …   Dicționar Român

• hâtru — HÂTRU, Ă, hâtri, e, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (Om) glumeţ, mucalit, poznaş. 2. (Om) isteţ, deştept. ♦ (Om) şiret, viclean. – Din ucr. chytryj. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hâtru ≠ prost Trimis de siveco, 12.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

• ocoş — ÓCOŞ adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime  ócoş, ă, ócoşi, e, adj. (reg.) 1. deştept, isteţ, priceput. 2. sfătos, încrezut. 3. şiret, viclean. Trimis de… …   Dicționar Român

• ajuns — AJÚNS1 s.n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (În sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit ! bun sosit ! – v. ajunge. Trimis de ana zecheru, 08.01.2009. Sursa: DEX 98  AJÚNS2, Ă, ajunşi, se, adj. s.f. art …   Dicționar Român

• breaz — BREAZ, Ă, breji, ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ expr. A cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. fig. (ir.; despre oameni) Deştept, isteţ, grozav. – Din… …   Dicționar Român