datorii

См. также в других словарях:

• datorie — DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care …   Dicționar Român

• amortisment — AMORTISMÉNT, amortismente, s.n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din fr. amortissement. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  amortismént s. n., pl. amortisménte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• arierate — ARIERÁTE s.f. pl. Datorii băneşti aflate în restanţă. [pr.: ri e ] – Din fr. arriéré. Trimis de the catalin, 19.11.2008. Sursa: DEX 98  arieráte (datorii băneşti) s. f. pl. (sil. ri e ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

• scadent — SCADÉNT, Ă, scadenţi, te, adj. (Despre datorii, obligaţii etc.) Ajuns la termenul prevăzut; care expiră, care trebuie onorat. – Din scadenţă (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scadént adj. m., pl. scadénţi; f.… …   Dicționar Român

• dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… …   Dicționar Român

• execuţie — EXECÚŢIE, execuţii, s.f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei… …   Dicționar Român

• garanta — GARANTÁ, garantez, vb. I. tranz. şi intranz. A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat …   Dicționar Român

• îndatora — ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. tranz. A obliga pe cineva la recunoştinţă printr un ajutor dat la nevoie. 3. refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ tranz. A da un bun în gaj în… …   Dicționar Român

• gaj — GAJ, gajuri, s.n. Garanţie depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanţie; amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greşeală şi care se răscumpără… …   Dicționar Român

• persoană — PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj.… …   Dicționar Român

• scadenţă — SCADÉNŢĂ, scadenţe, s.f. Termen de plată, soroc; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligaţie. ♦ p. gener. Termen până la care cineva este obligat să facă ceva. – Din it. scadenza. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român