cuvertură

См. также в других словарях:

• cuvertură — CUVERTÚRĂ, cuverturi, s.f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se înveleşte cineva (când doarme). – Din fr. couverture. Trimis de gudovan, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură. Trimis de… …   Dicționar Român

• cuvertúrã — s. f., g. d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri …   Romanian orthography

• macat — MACÁT, macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarţă sau covor care se pune pe pereţi. – Din tc. makat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  macát s. n., pl. macáturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

• ogheal — OGHEÁL, oghealuri, s.n. (reg.) Cuvertură; plapumă. ♢ expr. A privi de sub ogheal = a privi cu indiferenţă. – Din sl. odĕjalo. Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OGHEÁL s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, plapumă, velinţă.… …   Dicționar Român

• faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

• mindir — MINDÍR, mindire, s.n. (reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită şi trasă la maşină. – Din tc. minder. Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX 98  MINDÍR s.… …   Dicționar Român

• plocat — PLOCÁT s.n. v. pocladă. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PLOCÁT s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă. Trimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: Sinonime  plocát (plocáte), s.n. – Cuvertură, pătură, macat, care… …   Dicționar Român

• segedea — segedeá, segedeále, s.f. (înv.) covor oriental (pentru rugăciune); cuvertură. Trimis de blaurb, 07.12.2006. Sursa: DAR  SEGEDEÁ, segedele, s.f. (înv.) Cuvertură sau covor de lână. – tc. seççade. Trimis de gall, 25.09.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

• strai — STRAI1, straie, s.n. (pop.) Haină, îmbrăcăminte, veşmânt. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  STRAI2, straiuri, s.n. Parâmă de oţel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.… …   Dicționar Român

• velinţă — VELÍNŢĂ, velinţe, s.f. Ţesătură ţărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuinţată ca pătură, cuvertură, covor etc. [pl. şi: velinţi] – cf. ngr. v e l é n t z a, scr. v e l e n a c. Trimis de …   Dicționar Român

• ţoală — ŢOÁLĂ, ţoale, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – cf. ţ o l2. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢOÁLĂ s. v. cergă, cuvertură, haină, îmbrăcăminte, învelitoare, pătură, strai …   Dicționar Român