contrazicere

См. также в других словарях:

• contrazicere — CONTRAZÍCERE, contraziceri, s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicţie, dezacord, opoziţie. – v. contrazice. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CONTRAZÍCERE s. 1. v. contradicţie. 2. (pop.) încontrare. (A avut o contrazicere… …   Dicționar Român

• contrarietate — CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau… …   Dicționar Român

• contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… …   Dicționar Român

• contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …   Dicționar Român

• discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… …   Dicționar Român

• divergenţă — DIVERGÉNŢĂ, divergenţe, s.f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepţii, de atitudini; p. ext. neînţelegere. ♢ expr. A face (sau a fi în) divergenţă = (despre o parte a unui complet de judecată) a şi exprima sau a avea păreri deosebite de ale …   Dicționar Român

• pseudohermafroditism — PSEUDOHERMAFRODITÍSM s.n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [pr.: pse u ] – cf. fr. p s e u d o h e r m a p h r o d i s m e . Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• tranşant — TRANŞÁNT, Ă, tranşanţi, te, adj. Care nu admite contrazicere; categoric, hotărât. ♦ (Despre culori) Care se opune puternic una alteia. – Din fr. tranchant. Trimis de ionel bufu, 29.06.2004. Sursa: DEX 98  TRANŞÁNT adj., adv. 1. adj. v. categoric …   Dicționar Român

• ucaz — UCÁZ, ucazuri, s.n. (înv. şi pop.) Ordin, ordonanţă, decret. ♦ fig. Hotărâre care nu admite discuţie. – Din rus. ukaz. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UCÁZ s. v. decret, dispoziţie, hotărâre, ordin, ordonanţă, poruncă. Trimis… …   Dicționar Român

• verdict — VERDÍCT, verdicte, s.n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de juraţi în legătură cu vinovăţia sau nevinovăţia unui acuzat şi pe baza căruia se pronunţă sentinţa; p. ext. sentinţa unei curţi cu juraţi; p. gener. sentinţă… …   Dicționar Român

• încontrare — ÎNCONTRÁRE, încontrări, s.f. (pop.) Acţiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. – v. încontra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCONTRÁRE s. v. contrazicere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încontráre s. f., g. d …   Dicționar Român