compus

См. также в других словарях:

• compus — COMPÚS, Ă, compuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (bot.)… …   Dicționar Român

• compús — I. adj. m., (chim.) s. m., pl. compúşi; f. sg. compúsã, pl. compúse II. (lingv.) s. n., pl. compúse …   Romanian orthography

• binar — BINÁR, Ă, binari, e, adj. 1. Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între… …   Dicționar Român

• combinaţie — COMBINÁŢIE, combinaţii, s.f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (fam.) Aranjament, plan; calcul. ♢ expr. A intra în combinaţie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacţie chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a… …   Dicționar Român

• sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… …   Dicționar Român

• timol — TIMÓL, (2) timoluri, s.n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găseşte în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (med.) Probă de laborator pentru verificarea funcţiilor… …   Dicționar Român

• cloroform — CLOROFÓRM s.n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuinţat în medicină ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme. Trimis de hai, 08.06.2005. Sursa: DEX 98  CLOROFÓRM s. (farm.) triclormetan.… …   Dicționar Român

• combinat — COMBINÁT2, Ă, combinaţi, te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie. ♦ spec. (chim.; despre substanţe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – v. combina. cf. fr. c o m b i n… …   Dicționar Român

• eter — ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. s.m. Combinaţie organică lichidă, incoloră, foarte volatilă şi inflamabilă, cu miros aromatic specific, obţinută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. s.m. Substanţă… …   Dicționar Român

• fenol — FENÓL, (2) fenoli, s.m. (chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie şi în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compuşilor organici derivaţi din hidrocarburile… …   Dicționar Român

• fluorură — FLUORÚRĂ, fluoruri, s.f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [pr.: flu o ] – Din fr. fluorure. Trimis de LauraGellner, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  fluorúră s. f. (sil. flu o ), g. d.… …   Dicționar Român