clamare v
1CLAMARE — in L. Salica, Si quis alterum vulpiculam clamaverit, et apud Luxurium, ad convivium clamare, pro vocare est. Statius, Theb. l. 3. v. 169. Nec minus interea digestâ strage suorum Hinc Chthonium coniux, hinc mater Penthea clamat Astyoche pro… …
2clamare — CLAMÁRE, clamări, s.f. Faptul de a clama. – v. clama. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 clamáre s. f., g. d. art. clamării; pl. clamări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CLAMÁRE …
3clamare — index call (appeal to) Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …
4clamare — cla·mà·re v.tr., v.intr. 1. v.tr. LE invocare qcn., qcs. 2. v.intr. (avere) OB gridare {{line}} {{/line}} DATA: 1Є metà XIII sec. ETIMO: dal lat. clamāre, v. anche chiamare …
5quiete clamare — /kwayiytiy klameriy/ L. Lat. To quitclaim or renounce all pretensions of right and title …
6quiete clamare — To quitclaim …
7quietum clamare — To quit claim …
8clamer — [ klame ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIe; lat. clamare « crier » ♦ Manifester (ses sentiments, ses convictions) en termes violents, par des cris. ⇒ crier, hurler. Clamer son indignation, son innocence. ⇒ proclamer, publier. ⊗ CONTR. Taire (se) …
9chema — CHEMÁ, chem, vb. I. I. tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acţiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3.… …
10clamar — (Del lat. clamare.) ► verbo transitivo 1 Pedir algo de manera vehemente: ■ clamar justicia ante una afrenta. SINÓNIMO implorar reclamar ► verbo intransitivo/ transitivo 2 Gritar, dar voces pidiendo ayuda: ■ vale más el que clama que el que… …
