citare in

  • 21oscitancy — [äs′ə tən sē] n. 〚< L oscitans, prp. of oscitare, to yawn < os, a mouth + citare, to move: see CITE〛 drowsiness, dullness, apathy, etc. * * * os·ci·tan·cy (ŏsʹĭ tən sē) n. pl. os·ci·tan·cies 1. The act of yawning. 2. The state of being drowsy or&#8230; …

    Universalium

  • 22réciter — [ resite ] v. tr. &LT;conjug. : 1&GT; • v. 1265; « lire à haute voix » 1170; lat. recitare 1 ♦ Dire à haute voix (ce qu on sait de mémoire). Réciter des prières, sa prière. Réciter des vers. ⇒ déclamer. Réciter un poème à qqn. Faire réciter ses&#8230; …

    Encyclopédie Universelle

  • 23susciter — [ sysite ] v. tr. &LT;conjug. : 1&GT; • 1279; « ressusciter » Xe; lat. suscitare, de subs, sub « sous » et citare, de ciere « mouvoir » 1 ♦ Littér. Faire naître (qqn, qqch.) pour aider ou pour contrecarrer. Dieu a suscité à son peuple tantôt des&#8230; …

    Encyclopédie Universelle

  • 24rezitieren — vortragen; aufsagen; vorsagen * * * re|zi|tie|ren [rets̮i ti:rən] &LT;tr.; hat: (eine Dichtung) künstlerisch vortragen: sie rezitierte Gedichte von Rilke. Syn.: ↑ aufsagen, ↑ deklamieren, ↑ lesen …

    Universal-Lexikon

  • 25citer — (si té) v. a. 1°   Appeler à comparaître devant le juge. Citer un débiteur en conciliation. On le cita au concile. •   Cette dernière aurore éveillera les morts ; L ange rassemblera les débris de nos corps ; Il les ira citer au fond de leur asile …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 26citazione — ci·ta·zió·ne s.f. CO 1a. un passo o parole di altri riportati in un discorso o in uno scritto: un articolo pieno di citazioni, una citazione dalla Commedia dantesca | estens., nel linguaggio della critica più recente, ripresa, riecheggiamento di&#8230; …

    Dizionario italiano

  • 27menzionare — men·zio·nà·re v.tr. (io menzióno) CO richiamare alla mente, citare facendo menzione: menzionare un autore, un avvenimento, il titolo di un opera Sinonimi: citare, nominare, ricordare. Contrari: tacere, tralasciare, trascurare. {{line}} {{/line}}&#8230; …

    Dizionario italiano

  • 28recitare — re·ci·tà·re v.tr. (io rècito) FO 1. ripetere ad alta voce e a memoria cose udite, lette o studiate: recitare una poesia, la lezione di storia | dire le preghiere, anche sottovoce o mentalmente: recitare il rosario, un Padre nostro | dire in&#8230; …

    Dizionario italiano

  • 29richiamare — ri·chia·mà·re v.tr. FO 1a. rivolgersi nuovamente a qcn., attirando la sua attenzione: non può sentirti, richiamalo, richiamare con un fischio 1b. telefonare un altra volta: richiamami più tardi, ti richiamo dopo cena 2a. far tornare nuovamente:&#8230; …

    Dizionario italiano

  • 30citaţie — CITÁŢIE, citaţii, s.f. 1. Invitaţie oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfăţişeze la o anumită dată înaintea unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această&#8230; …

    Dicționar Român