chiulul
1chiul — CHIUL, chiuluri, s.n. (fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; p. ext. înşelătorie. ♢ loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu şi ţine cuvântul dat. A i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înşela (pe… …
2chiulangiu — CHIULANGÍU, ÍE, chiulangii, s.m. şi f. (fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înşală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. şi: chiulangioaică] – Chiul + suf. angiu. cf. tc. k ü l â h ç i. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …
3baci — BACI, baci, s.m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câştigă şi aruncă primul la jocul de arşice. – et. nec. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BACI s. (reg.) sameş, scutar. (Baciul unei stâne.) Trimis de siveco, 26.12.2007.… …
4chiuli — CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. intranz. (fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligaţii, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 chiulí vb. (sil. chiu ), ind. prez. 1 sg. şi 3 …
