chitanță

См. также в других словарях:

• chitanţă — CHITÁNŢĂ, chitanţe, s.f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHITÁNŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdelcă, (înv.) răvaş, siguranţă,… …   Dicționar Român

• chitánţã — s. f., g. d. art. chitánţei; pl. chitánţe …   Romanian orthography

• chitanţier — CHITANŢIÉR, chitanţiere, s.n. Carnet sau registru cu foi detaşabile pentru întocmirea chitanţelor. [pr.: ţi er] – Chitanţă + suf. ier. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  chitanţiér s. n. (sil. ţi er), pl. chitanţiére Trimis de siveco …   Dicționar Român

• sinet — SINÉT, sineturi, s.n. (înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverinţă, chitanţă; poliţă. [var.: senét s.n.] – Din tc. senet. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98  SINÉT s. v. act, adeverinţă, cambie, chitanţă, document, dovadă …   Dicționar Român

• recipisă — RECIPÍSĂ, recipise, s.f. Dovadă sau adeverinţă oficială (detaşată dintr un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récepissé, germ. Rezepisse. Trimis de… …   Dicționar Român

• rospiscă — ROSPÍSCĂ s.f. (înv.) Chitanţă, dovadă. – Din rus. raspiska, ucr. rozpyska. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROSPÍSCĂ s. v. adeverinţă, chitanţă, dovadă, mărturie, recipisă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

• teşcherea — TEŞCHEREÁ, teşcherele, s.f. 1. (fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (înv.) Adeverinţă, certificat, chitanţă. 3. (înv.) Permis de călătorie; paşaport. – Din tc. tezkere. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TEŞCHEREÁ s. v. act, adeverinţă …   Dicționar Român

• zdelcă — ZDÉLCĂ, zdelci, s.f. (înv. şi reg.) Contract, act (de vânzare); p. gener. orice chitanţă sau act oficial. – Din rus. sdelka. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZDÉLCĂ s. v. chitanţă, contract, convenţie, recipisă. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

• cec — CEC1, cecuri, s.n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr.… …   Dicționar Român

• compostor — COMPOSTÓR, compostoare, s.n. 1. Aparat mecanic, cu litere şi cifre mobile, folosit pentru a imprima data şi uneori numărul trenului (sau al altui vehicul) pe un bilet de călătorie. 2. Aparat pentru perforat biletele în vehiculele de transport în… …   Dicționar Român

• contabil — CONTÁBIL, Ă, contabili, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. s.m. şi f. Persoană calificată care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it …   Dicționar Român