ceartă
91ciorlumorlu — cíorlu mórlu s.n. (reg.) ceartă pentru un lucru de nimic; ciorobor, cioandră. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR …
92ciorovăi — CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri şi fără a şi spune cuvinte grele; a se ciondăni. – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOROVĂÍ vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold …
93ciorovăială — CIOROVĂIÁLĂ, ciorovăieli, s.f. (fam.) Ceartă uşoară (pentru nimicuri); ciorovăire, ciondăneală. [pr.: vă ia ] – Ciorovăi + suf. eală. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOROVĂIÁLĂ s. ciondăneală, (rar) ciorovăire, (reg.) cioandă, (fam.)… …
94clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …
95coclet — coclét, cocléţi şi cocléte, s.n. şi m. (reg.) 1. ochi de iţă la războiul de ţesut. 2. fir apucat greşit prin iţe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea uşii; coclanţă. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină …
96coliziune — COLIZIÚNE, coliziuni, s.f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forţe, tendinţe, interese contrare în domeniul relaţiilor omeneşti; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare,… …
97contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it …
98crâmpiţă — CRẤMPIŢĂ, crâmpiţe, s.f. (reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – cf. c r â m p e i . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crâmpiţă s. f., g. d. art. crâmpiţei; pl. crâmpiţe …
99curm — CURM, curmuri, s.n. (reg.) Curmei. – cf. alb. k u r m . Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CURM s. v. curmei. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime curm s. n …
100cusurgioaică — CUSURGIOÁICĂ, cusurgioaice, s.f. (fam.) Femeie înclinată să găsească cusururi (1) la orice, femeie care are chef de ceartă; cusurgie. – Cusurgiu + suf. oaică. Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cusurgioáică s. f. (sil. gioai ), g. d.… …
