ceartă

  • 81bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …

    Dicționar Român

  • 82cantoră — CANTÓRĂ, cantore, s.f. (înv. şi reg.) Birou, cancelarie. – Din rus. kontora. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cantóră s. f. /cantór s. n. (birou), pl. cantóre/cantoáre Trimis de si …

    Dicționar Român

  • 83catăceartă — cată ceartă s.m. şi f. (reg. înv.) gâlcevitor; scandalagiu, buclucaş. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 84cauă — CÁUĂ s.f. (reg.) Fiinţă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriaţi copiii. [pr.: ca uă] – cf. ucr. k a v a. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÁUĂ s. v. baubau. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …

    Dicționar Român

  • 85ceată — CEÁTĂ, cete, s.f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunaţi de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de acelaşi fel). 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Grup de organizare specială,… …

    Dicționar Român

  • 86certare — CERTÁRE, certări, s.f. (înv.) Acţiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – v. certa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTÁRE s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostro fare, (pop.) sfădire. (certare cuiva.) 2. v. ceartă …

    Dicționar Român

  • 87ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …

    Dicționar Român

  • 88ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …

    Dicționar Român

  • 89ciomăgaş — CIOMĂGÁŞ, ciomăgaşi, s.m. (fam.) Om înclinat spre ceartă şi bătaie; bătăuş, ciomăgar. – Ciomag + suf. aş. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOMĂGÁŞ s. v. bătăuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciomăgáş (persoană) s. m …

    Dicționar Român

  • 90ciondăneală — CIONDĂNEÁLĂ, ciondăneli, s.f. (fam.) Ceartă uşoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. – Ciondăni + suf. eală. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIONDĂNEÁLĂ s. v. ciorovăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …

    Dicționar Român