ceartă

  • 41discusiune — DISCUSIÚNE s.f. (Liv.) Dezbatere contradictorie, controversă; ceartă; contestaţie. [pron. si u . / < lat. discussio, fr. discussion]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN  DISCUSIÚNE s. f. dezbatere contradictorie, controversă;… …

    Dicționar Român

  • 42discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… …

    Dicționar Român

  • 43disensiune — DISENSIÚNE, disensiuni, s.f. Neînţelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [pr.: si u ] – Din fr. dissension, lat. dissensio, onis. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Disensiune ≠ acord, înţelegere… …

    Dicționar Român

  • 44dojană — DOJÁNĂ, dojeni, s.f. Observaţie cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greşeală (uşoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dojană ≠ laudă Trimis de siveco, 03.08.2004 …

    Dicționar Român

  • 45gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …

    Dicționar Român

  • 46gâlcevire — GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s.f. (înv. şi pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînţelegere. – v. gâlcevi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂLCEVÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie,… …

    Dicționar Român

  • 47jumuleală — JUMULEÁLĂ s.f. Jumulire, jumulit1. ♦ fig. (fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. eală. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  JUMULEÁLĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (jumuleală păsărilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 48lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …

    Dicționar Român

  • 49mahalagioaică — MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s.f. Femeie care trăieşte într un cartier mărginaş, la periferia oraşelor; p.ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte; mahalagiţă, ţaţă. – Mahalagiu + suf. oaică. Trimis de claudia, 13.09 …

    Dicționar Român

  • 50mahalagiu — MAHALAGÍU, mahalagii, s.m. Bărbat care locuieşte într un cartier mărginaş, la periferia unui oraş; p. ext. bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă şi bârfeşte. – Mahala + suf. giu. Trimis de cata, 04.10.2003. Sursa: DEX 98 … …

    Dicționar Român