ceartă

  • 31buclucaş — BUCLUCÁŞ, Ă, buclucaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preţ. – Bucluc + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  buclucáş adj. m., s. m. (sil. clu ) …

    Dicționar Român

  • 32cioandă — CIOÁNDĂ s.f. (reg.) Ceartă uşoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv). Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOÁNDĂ s. v. ciondăneală, ciorovăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cioándă s. f., g. d. art.… …

    Dicționar Român

  • 33ciorobor — ciorobór s.m. sg. (reg.) ceartă însoţită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR  ciorobór s.n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – var. ciorlu morlu, ciorabora. Creaţie expresivă, ca tura vura, hîr… …

    Dicționar Român

  • 34clenci — CLENCI, clenciuri, s.n. (pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.… …

    Dicționar Român

  • 35conflict — CONFLÍCT, conflicte, s.n. 1. Neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuţie (violentă). ♢ loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ♢ Conflict de frontieră = ciocnire între unităţi… …

    Dicționar Român

  • 36controversă — CONTROVÉRSĂ, controverse, s.f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere. – Din fr. controverse. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu.… …

    Dicționar Român

  • 37cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …

    Dicționar Român

  • 38câr — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) Câr mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că i câr, că i mâr, se… …

    Dicționar Român

  • 39cârcotaş — CÂRCOTÁŞ, Ă, cârcotaşi, e, adj., s.m. şi f. (pop. şi fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veşnic nemulţumit. – Cârcotă + suf. aş. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRCOTÁŞ adj., s. şicanator, (rar) procesiv, ( …

    Dicționar Român

  • 40dihonie — DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune,… …

    Dicționar Român