ceartă
121glo — Rădăcină expresivă, ce pare a indica ideea de a bălmăji sau a clefăi , ca şi ideea de obiect rotund . – var. glog , golo(g) . Creaţie spontană, pînă la un punct paralelă cu cele identice bulb , cloc (› colc ), fîlf , etc. Prin intermediul… …
122gomon — GOMÓN s.n. (Mold., Trans.) Zgomot. (din pol. gomon) Trimis de tavi, 14.06.2004. Sursa: DER gomón s.n. (înv.) adunare, sfat. Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR gomón ( nuri), s.n. – 1. Ceartă, dispută. – 2. Adunare …
123gâra — interj. (Substantivat, în expr.) Gâra mâra = sâcâială; ceartă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM …
124gâramâra — gâra mâra/gâr mâr interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic gâra mâra s.f. (pop., înv.) ceartă continuă. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR …
125halău — s.n. (reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HALĂU2 s.n. (reg.) Troacă. – v. vălău. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM HALĂU s …
126hoandră — HOÁNDR//Ă hoandrăe f. pop. peior. 1) Haină veche şi zdrenţuită; tearfă; buleandră; zdreanţă; boarfă; cârpă. 2) fig. Femeie neîngrijită, îmbrăcată mizerabil. /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX hoándră s.f. (reg.) ceartă,… …
127hură — húră, húre, s.f. (reg.) 1. ceartă, duşmănie; cicăleală. 2. grămadă, mulţime. Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR …
128hâcă — hấcă s.f. (reg.) 1. necaz, neplăcere, supărare, scârbă. 2. sfadă, ceartă. 3. pricină, motiv. 4. proces. Trimis de blaurb, 22.05.2006. Sursa: DAR …
