ceartă
111dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… …
112dojeni — DOJENÍ, dojenesc, vb. IV. tranz. şi refl. (recipr.) A( şi) face observaţii moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOJENÍ vb. v. certa. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …
113dojenire — DOJENÍRE, dojeniri, s.f. Acţiunea de a (se) dojeni şi rezultatul ei; mustrare. – v. dojeni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOJENÍRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dojeníre s …
114duşmănie — DUŞMĂNÍE, duşmănii, s.f. Sentiment de ură faţă de cineva sau de ceva; relaţii pline de ură între persoane; vrăjmăşie. – Duşman + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănie ≠ prietenie, simpatie Trimis de siveco,… …
115dăscălie — DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s.f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povaţă; p. ext. dojană, mustrare. 3. (înv.) Iscusinţă, pricepere. – Dascăl + suf. ie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare,… …
116evita — EVITÁ, evít, vb. I. tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparaţie mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98 EVITÁ …
117faer — fáer ( re), s.n. – Dojană, mustrare, ceartă. – var. faier sărbătoare , în sens ironic. După Borcea, 185 şi Scriban, din germ. Feuer foc . Trimis de blaurb, 29.08.2007. Sursa: DER …
118fiindcă — FIÍNDCĂ conj. (Arată legătura cauzală dintre afirmaţia din propoziţia regentă şi cea din propoziţia subordonată) Pentru că, deoarece; de vreme ce. – Fiind (< fi) + că. Trimis de LauraGellner, 11.03.2009. Sursa: DEX 98 FIÍNDCĂ conj. (cauzal)… …
119filomichie — filomichíe, filomichíi, s.f. (înv.) discuţie aprinsă; ceartă, dispută. Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR …
120fricţiune — FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: ţi u . – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction. Trimis de cata, 13.09.2007.… …
