ceartă
101cusurgiu — CUSURGÍU, ÍE, cusurgii, s.m. şi f., adj. (fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. giu. Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cusurgíu s. m., art. cusurgíul; …
102câine — CẤINE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ expr. (ir.) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau… …
103cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …
104cârciogar — CÂRCIOGÁR, cârciogari, s.m. (reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găseşte obiecţie la orice; om cârcotaş. [var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s.m.] Cârciog + suf. ar. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRCIOGÁR adj., s …
105cârcoti — CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. intranz. şi refl. recipr. (pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ intranz. A şi arăta nemulţumirea; a cârti. – Din cârcotă. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra …
106cârâială — CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s.f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt şi gutural, produs de unele păsări; cârâit1. 2. fig. (fam.) Cârtire; ceartă. [pr.: râ ia ] – Cârâi + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …
107câră — CẤRĂ s.f. (pop.; în expr.) A se ţine de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistenţe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în duşmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).… …
108cârşenie — cârşénie, cârşénii, s.f. (reg.) bucluc, cârcotă, încurcătură. Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR cîrşénie (cârşenii), s.f. – (Munt.) Ceartă, scandal. bg. kuršene ruptură (DAR). Rar. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER …
109dahiu — dáhiu, ie, dáhii, adj. (reg.) şiret, şmecher, viclean. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR dáhiu ( ie), adj. – Isteţ, şiret, ager. – Mr. daiu. tc. (arab.) dahi (Şeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής, alb. dai. – Der. dahie ( …
110dezbinare — DEZBINÁRE, dezbinări, s.f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînţelegere, discordie; conflict, ceartă. – v. dezbina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezbinare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …
