căsători

См. также в других словарях:

• căsători — CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. soţ < casă1 + suf. ător). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A (se) căsători ≠ a (se) despărţi, a divorţa Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

• nubil — NUBÍL, Ă, nubili, e, adj. (livr.) Care a atins vârsta la care se poate căsători. ♦ p. ext. (Rar; despre unele părţi ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare; format. – Din fr. nubile, lat. nubilis. Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

• recăsători — RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. refl. A se căsători din nou. – Re1 + căsători. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  recăsătorí vb. căsători Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A SE RECĂSĂTOR//Í mă recăsătoriésc …   Dicționar Român

• mărita — MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (bot.) mărită mă mamă = ruji galbene. 2. tranz. (fam.) A vinde cu un preţ derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se… …   Dicționar Român

• nunti — NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. tranz., intranz. si refl. recipr. (pop.) 1. A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p.ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  NUNTÍ vb …   Dicționar Român

• cununa — CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. refl. recipr. A se căsători (religios). 2. tranz. A declara pe miri căsătoriţi din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naş. ♦ (Despre părinţi) A şi… …   Dicționar Român

• da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

• însoţi — ÎNSOŢÍ, însoţesc, vb. IV. 1. tranz. A merge împreună, a întovărăşi, a petrece pe cineva pe un drum, într o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ refl. recipr. (pop.) A se întovărăşi, a se asocia cu cineva …   Dicționar Român

• însura — ÎNSURÁ, însór, vb. I. refl. şi tranz. fact. (Despre bărbaţi) A (se) căsători. – Probabil lat. *inuxorare (< uxor soţie ). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSURÁ vb. a (se) căsători, (înv.) a (se) desholtei. (S a însura după… …   Dicționar Român

• cunună — CUNÚNĂ, cununi, s.f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze …   Dicționar Român