bombire
1bombire — bom·bì·re v.intr. (avere) LE rimbombare, rumoreggiare | ronzare: l ape dimenticata bombiva (D Annunzio) {{line}} {{/line}} DATA: 1572. ETIMO: dal lat. tardo bombīre, dal gr. bombéō ronzo …
2bombire — v. intr. (lett.) 1. rimbombare, rombare 2. (di api e sim.) ronzare …
3bondir — [ bɔ̃dir ] v. intr. <conjug. : 2> • 1080; lat. pop. °bombitire, fréquentatif de bombire « résonner » 1 ♦ S élever brusquement en l air par un saut. ⇒ sauter, s élancer. Les chamois bondissent dans la montagne. ⇒ cabrioler, gambader. Le… …
4BOMBYLIUS seu BOMBYX quoque — BOMBYLIUS, seu BOMBYX quoque Graece Βομβυλιὸς, e genere vesparum seu apum, ceram facere dicitur Plinio l. 11. c. 22. qui eam male confundit cum bombyce, quae ex etucarum genere est et bombycinum a se gignit. Bombyx enim, quae ceram facit, telam… …
5bombito — bóm·bi·to s.m. LE rimbombo: ecco Lipari, la reggia | di Vulcano ardua che fuma | e tra i bombiti lampeggia (Carducci) {{line}} {{/line}} DATA: 1884. ETIMO: der. di bombire con 3 ito …
6bomb — – Rădăcină expresivă onomatopeică, ce reprezintă ideea unui zgomot confuz şi neîncetat, şi în general a unui zumzet. Creaţie spontană, proprie multor limbi, cf gr. βόμβος, lat. bombus, bombire, bombizare, sl. bǫbnǫti a bate toba . Der. bombăni… …
7animale — anima/le (1) s. m. 1. essere vivente, essere animato 2. bestia CONTR. essere umano, cristiano 3. (fig.) bruto, persona rozza, ignorantone, materialone, mostro CONTR. persona ragionevole, persona civile. NOMENCLATURA …
