bătaie

См. также в других словарях:

• bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

• batjocură — BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [var.: batjócoră s.f.] –… …   Dicționar Român

• corecţie — CORÉCŢIE, corecţii, s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♢ Drept de corecţie = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalităţi, împotriva… …   Dicționar Român

• bătăios — BĂTĂIÓS, OASĂ, bătăioşi, oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care îşi susţine ideile cu violenţă; agresiv. [pr.: tă ios] – Bătaie + suf. os. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BĂTĂIÓS adj. 1. v. violent. 2. v. energic …   Dicționar Român

• palpitaţie — PALPITÁŢIE, palpitaţii, s.f. Mişcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoţie, de un efort etc.; palpit. ♦ fig. (Rar) Sentiment, emoţie. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

• pugilat — PUGILÁT s.n. Luptă cu pumnii goi practicată ca sport în antichitatea greco romană. ♦ (Sport; rar) Box, pugilism; p. ext. bătaie, încăierare. – Din fr. pugilat, lat. pugilatus. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PUGILÁT s. v. box,… …   Dicționar Român

• pulsaţie — PULSÁŢIE, pulsaţii, s.f. 1. Fiecare dintre mişcările pulsului; pulsare. 2. (fiz.) Numărul de perioade pe care le efectuează o mărime periodică într un anumit număr de unităţi de timp. 3. fig. Desfăşurare a unui proces, a unui fenomen, a unei… …   Dicționar Român

• sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

• bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

• bătălie — BĂTĂLÍE, bătălii, s.f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acţiuni importante (şi urgente). – Din ngr. batália. cf. it. b a t t a g l i a . Trimis de paula, 28.05 …   Dicționar Român

• bătăuş — BĂTĂÚŞ, Ă, bătăuşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. uş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BĂTĂÚŞ s. ciomăgar, ciomăgaş, (reg.) bătaci,… …   Dicționar Român