atribui

  • 61reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …

    Dicționar Român

  • 62repartiza — REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. tranz. A împărţi, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir. Trimis de IoanSoleriu, 06.07.2004. Sursa: DEX 98  REPARTIZÁ vb. 1. v. distribui. 2. v. atribui. 3. v. afect …

    Dicționar Român

  • 63reproşa — REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a( şi) face reproşuri, a( şi) imputa. – Din fr. reprocher. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a( i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa… …

    Dicționar Român

  • 64rezerva — REZERVÁ, rezérv, vb. I. tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reţine, a opri. (refl.) Mă rezerv pentru banchet. ♢ expr. A şi rezerva dreptul = a şi păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A… …

    Dicționar Român

  • 65scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba …

    Dicționar Român

  • 66sigiliu — SIGÍLIU, sigilii, s.n. 1. Obiect alcătuit dintr o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticităţii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuş sau cu… …

    Dicționar Român

  • 67spanioli — spaniolí vb. (înv.; despre persoane) a atribui obiceiuri, deprinderi, maniere de spaniol; a considera, a trata drept spaniol. Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 68subestima — SUBESTIMÁ, subestiméz, vb. I. tranz. A atribui unei fiinţe, unui lucru, unei împrejurări o importanţă sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ♢ refl. X se subestimează. – Sub1 + estima (după fr. sous estimer). Trimis de …

    Dicționar Român

  • 69supranumi — SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra + numi (după fr. surnommer). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPRANUMÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice …

    Dicționar Român

  • 70universalii — UNIVERSÁLII s.f. pl. Nume dat noţiunilor generale în filozofia scolastică. ♢ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuţie în jurul noţiunilor generale şi a naturii lor, fapt care a determinat apariţia celor trei curente din sânul scolasticii:… …

    Dicționar Român