atribui
51imputaţie — IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde… …
52ina — INÁ s. f. a transforma în... , a atribui ceva . (< fr. iner, cf. lat. inare) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
53inacordabil — INACORDÁBIL, Ă, inacordabili, e, adj. Care nu se poate acorda sau atribui. – Din fr. inaccordable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 inacordábil adj. m. (sil. mf. in ), pl. inacordábili; f. sg. inacordábilă …
54lustrui — LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafaţa unui obiect. ♢ Maşină de lustruit = maşină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeş, de agat sau de… …
55modularism — modularísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MODULARÍSM s. n. încercare de a atribui o durată mai mare unor structuri pe seama reducerii continue a suprastructurilor. (< modular + ism) Trimis de raduborza, 15.09 …
56noimisi — noimisí, noimisésc, vb. IV (înv.) a atribui, a acorda un sens, o semnificaţie. Trimis de blaurb, 10.08.2006. Sursa: DAR …
57pensiona — PENSIONÁ, pensionez, vb. I. tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiţii determinate de lege, acordându i pensie. ♦ refl. A ieşi la pensie, a deveni pensionar. [pr.: si o ] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren. Trimis de cata, 21.03.2004 …
58plăti — PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă… …
59pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …
60păun — PĂÚN, păuni, s.m. Pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru verzui şi cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus). ♢ expr. A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se… …
