ascuțit

См. также в других словарях:

• ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… …   Dicționar Român

• acut — ACÚT, Ă, acuţi, te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (muz.; despre sunete) Înalt, ascuţit2, subţire. – Din lat. acutus, it. acuto. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  ACÚT… …   Dicționar Român

• bold — BOLD, bolduri, s.n. (reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (înv.) Imbold. 4. (reg.) Element de… …   Dicționar Român

• ascuţi — ASCUŢÍ, ascút, vb. IV. 1. tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înţepător). 2. tranz. şi refl. fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteţi. – Probabil… …   Dicționar Român

• tăios — TĂIÓS, OÁSĂ, tăioşi, oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuţit, dur şi poate tăia; ascuţit. II. fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuieşte trupul sau faţa, care îţi dă senzaţia că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător,… …   Dicționar Român

• şpiţ — ŞPIŢ1, şpiţi, s.m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte şi bot ascuţit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞPIŢ2, şpiţuri, s.n. 1. (tehn.) Unealtă… …   Dicționar Român

• şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… …   Dicționar Român

• şuiera — ŞUIERÁ, şúier, vb. intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se …   Dicționar Român

• ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… …   Dicționar Român

• cute — CÚTE, cute, s.f. Piatră de gresie pentru ascuţit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – lat. cos, cotis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÚTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (cute pentru ascuţit coasa.) Trimis de… …   Dicționar Român

• stilet — STILÉT, stilete, s.n. 1. Pumnal mic cu lama triunghiulară foarte fină şi cu vârf ascuţit. 2. Mic cilindru de metal, fin şi subţire, cu care se sondează o plagă, o cavitate. – Din fr. stylet. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STILÉT s …   Dicționar Român