argintiu

См. также в других словарях:

• argintiu — ARGINTÍU, ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare şi strălucirea argintului (1); argintos. ♦ fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. iu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ARGINTÍU adj. (rar)… …   Dicționar Român

• argintíu — adj. m., f. argintíe; pl. m. şi f. argintíi …   Romanian orthography

• paladiu — PALÁDIU1 s.n. Element chimic, metal alb argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc …   Dicționar Român

• sodiu — SÓDIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb argintiu, maleabil şi ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SÓDIU s. (chim.) natriu. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

• staniu — STÁNIU s.n. Element chimic metalic, alb argintiu, foarte maleabil şi ductil, care se foloseşte în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• stronţiu — STRÓNŢIU s.n. Element chimic, metal alb argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Trimis de LauraGellner, 13.09 …   Dicționar Român

• titan — TITÁN1 s.n. Element chimic, metal alb argintiu, cu duritate mare, care se găseşte răspândit în natură sub formă de compuşi şi care se foloseşte la fabricarea unor oţeluri. – Din fr. titane. Trimis de camelia.soare, 01.10.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• calciu — CÁLCIU s.n. 1. Element chimic metalic, alb argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuşi. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuinţate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium. Trimis …   Dicționar Român

• cobalt — COBÁLT s.n. Element chimic metalic foarte dur, alb argintiu, întrebuinţat la fabricarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porţelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de… …   Dicționar Român

• indiu — ÍNDIU s.n. Element chimic, metal maleabil, alb argintiu, care se găseşte în cantităţi mici în blendă şi care este folosit la acoperirea suprafeţelor metalice, în unele aliaje etc. [var.: índium s.n.] – Din fr. indium. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

• potasiu — POTÁSIU s.n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găseşte în natură numai sub formă de combinaţii; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de… …   Dicționar Român