anume

См. также в других словарях:

• anume — ANÚME adj. invar., adv. I. adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, şi anume: masculin, feminin şi neutru. 2. Înadins, special; cu… …   Dicționar Român

• anúme — adv., adj. invar …   Romanian orthography

• recte — adv. Cu adevărat; anume. – cuv. lat. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RÉCTE adv. v. adică, anume. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  récte adv …   Dicționar Român

• expres — EXPRÉS1, Ă, expreşi, se, adj. (În sintagmele) Tren expres (şi substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu se numai în staţiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la… …   Dicționar Român

• intenţionat — INTENŢIONÁT, Ă, intenţionaţi, te, adj. Cu intenţie, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ♢ expr. Bine (sau rău) intenţionat = (despre oameni) cu intenţii bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [pr.: ţi o ] – v.… …   Dicționar Român

• specifica — SPECIFICÁ, specífic, vb. I. tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunţit. – fr. spécifier (lat. lit. specificare). Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  SPECIFICÁ, specífic, vb. I. tranz. A arăta, a menţiona, a indica ceva în mod precis …   Dicționar Român

• adhoc — AD HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanţă. ♢ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s au întrunit în 1857 (la Iaşi şi la Bucureşti) şi au cerut unirea ţărilor româneşti. – Din …   Dicționar Român

• adică — ADÍCĂ adv. 1. Şi anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis. ♢ expr. (Substantivat) La (o) adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor,… …   Dicționar Român

• anumit — ANUMÍT, Ă, anumiţi, te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiţi oameni. – Anume + suf. it (după germ. bestimmt). Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

• ce — pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cum adică?! Se poate?! Nu l am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2 …   Dicționar Român

• special — SPECIÁL, Ă, speciali, e, adj. Care se deosebeşte de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru …   Dicționar Român