amurg

  • 21briză — BRÍZĂ, brize, s.f. Vânt uşor care suflă regulat la ţărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bríză s. f …

    Dicționar Român

  • 22hemeralopie — HEMERALOPÍE, hemeralopii, s.f. Slăbire sau pierdere a vederii în condiţii de iluminare redusă, datorită absenţei vitaminei A; cecitate nocturnă. – Din fr. héméralopie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HEMERALOPÍE s. (med.) cecitate… …

    Dicționar Român

  • 23murgoci — murgóci, murgóci, s.m. (reg.) 1. bou murg. 2. viţel născut în amurg. Trimis de blaurb, 17.07.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 24pre — PRE1 Element de compunere care înseamnă înainte , anterior şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor verbe, a unor adverbe şi a unor adjective. – Din fr. pré . Trimis de oprocopiuc, 08.01.2009. Sursa: DEX 98  PRE2 prep. v. pe. Trimis …

    Dicționar Român

  • 25răsărit — RĂSĂRÍT1, răsărituri, s.n. 1. Faptul de a răsări. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul apariţiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei când răsare Soarele. ♦ fig. Începutul unei ere sau al unei vieţi noi. 2. Punct cardinal situat în …

    Dicționar Român

  • 26scăpătat — SCĂPĂTÁT1 s.n. (pop.) Apus, asfinţit. – v. scăpăta. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCĂPĂTÁT2, Ă, scăpătaţi, te, adj. Care a sărăcit; sărac. – v. scăpăta. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCĂPĂTÁT …

    Dicționar Român

  • 27sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare …

    Dicționar Român

  • 28sfinţit — SFINŢÍT1 s.n. v. asfinţit. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍT2, Ă, sfinţiţi, te, adj. (bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – v. sfinţi1. Trimis… …

    Dicționar Român

  • 29strigă — STRÍGĂ, strigi, s.f. 1. (În superstiţii) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă roşcată, cu pete brun închis, care se hrăneşte mai ales cu… …

    Dicționar Român

  • 30subseară — subseáră adv. (reg.) pe înserat; în amurg; seara. Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR …

    Dicționar Român