aluzie
41pontuială — pontuiálă, pontuiéli, s.f. (reg.) aluzie. Trimis de blaurb, 12.10.2006. Sursa: DAR …
42pontuire — pontuíre, pontuíri, s.f. (reg.) aluzie. Trimis de blaurb, 12.10.2006. Sursa: DAR …
43referi — REFERÍ, refér, vb. IV. 1. intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [var.: (1) referá, vb. I.] – Din germ. referieren, fr …
44semnificativ — SEMNIFICATÍV, Ă, semnificativi, e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înţeles precis, care scoate în evidenţă ceva; care are o anumită semnificaţie. 2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face… …
45sorcovi — SORCOVÍ, sorcovésc, vb. IV. tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SORCOVÍ vb. (reg.) a sorcovăi. (A sorcovi pe cineva de Anul Nou.) Trimis de siveco,… …
46stentor — STÉNTOR, stentori, s.m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sténtor s. m., pl. sténtori Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …
47subînţelege — SUBÎNŢELÉGE, subînţelég, vb. III. refl. şi tranz. A (se) înţelege (dintr un context, dintr o convorbire, dintr o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ refl. A fi de la sine înţeles, a rezulta, a reieşi. – Sub1 + înţelege (după fr. sous… …
48subînţeles — SUBÎNŢELÉS1, subînţelesuri, s.n. Ceea ce se înţelege în mod indirect dintr o afirmaţie, dintr un context etc.; aluzie. ♢ expr. A vorbi cu subînţeles (sau subînţelesuri) = a face anumite aluzii, a nu şi exprima direct gândul. – v. subînţelege.… …
49sugera — SUGERÁ, sugerez, vb. I. tranz. A face să se nască în mintea cuiva (printr o aluzie, o asociaţie de idei etc.) un gând, o idee, un sentiment. – Din fr. suggérer. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUGERÁ vb. 1. (înv.) a năstăvi,… …
50sănătate — SĂNĂTÁTE s.f. 1. Stare a unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat. ♢ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populaţii. ♢ expr.… …
