alternare

  • 71divertisment — DIVERTISMÉNT, divertismente, s.n. 1. Petrecere uşoară, agreabilă şi de scurtă durată; distracţie, amuzament. 2. Compoziţie muzicală instrumentală cu caracter distractiv. ♦ Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr o serie… …

    Dicționar Român

  • 72hippus — HÍPPUS s. n. alternare bruscă de contracţie şi dilataţie a pupilei, care se produce independent de lumină. (< fr. hippus) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …

    Dicționar Român

  • 73onix — ONÍX s.n. Varietate neagră de agat fin, adesea cu striaţii de diferite culori (albe, roşii, cenuşii etc.), folosită ca piatră semipreţioasă la confecţionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect făcut din acest material. [acc. şi: ónix] – Din …

    Dicționar Român

  • 74succesiune — SUCCESIÚNE, succesiuni, s.f. 1. Mod în care se succedă (1) fiinţe, obiecte etc.; (concr.) şir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într o anumită ordine; serie, rând, înşiruire. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva prin… …

    Dicționar Român

  • 75tremura — TREMURÁ, trémur, vb. I. intranz. 1. (Despre fiinţe şi despre părţi ale corpului lor) A face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante şi despre părţi ale lor; rar, despre lucruri) A face… …

    Dicționar Român

  • 76învrâstare — ÎNVRÂSTÁRE s.f. v. învârstare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  învrâstáre s.f. (pop.) 1. îndungare, învărgare, împestriţare. 2. amestecare, alternare. Trimis de blaurb, 22.06.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 77Alternante — Al|ter|nạn|te 〈f.; Gen.: , Pl.: n; Sprachw.〉 Variante, alternierendes Element eines Graphems, Morphems od. Phonems [Etym.: <lat. alternare »abwechseln«] …

    Lexikalische Deutsches Wörterbuch

  • 78alternanza — /alter nantsa/ s.f. [der. di alternare ]. [l alternarsi: un a. di dolori e di gioie ] ▶◀ altalena, (non com.) alternativa, avvicendamento, rotazione, successione. ● Espressioni: alternanza vocalica ▶◀ Ⓣ (ling.) apofonia …

    Enciclopedia Italiana

  • 79alternativo — agg. [der. di alternare ]. 1. [che opera o vale in modo alternato]. 2. (soc.) [che si pone in contrapposizione polemica a ciò che è comunemente accettato: cultura, medicina a. ] ▶◀ anticonformista, controcorrente, diverso, [solo posposto] altro… …

    Enciclopedia Italiana

  • 80alternato — agg. [part. pass. di alternare ]. [che si alterna] ▶◀ alterno. ◀▶ continuo …

    Enciclopedia Italiana