altcineva
61despărţire — DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură.… …
62dezavantaja — DEZAVANTAJÁ, dezavantajéz, vb. I. tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într o situaţie defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …
63diferenţia — DIFERENŢIÁ, diferenţiez, vb. I. 1. tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe fiinţe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. tranz. (mat.) A calcula o diferenţială. [pr …
64diferi — DIFERÍ, difér, vb. IV. intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. Trimis de claudia, 18.07.2004. Sursa: DEX 98 A diferi ≠ a (se) asemăna Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime …
65distinge — DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. refl. A se remarca, a ieşi în evidenţă prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ tranz. A acorda cuiva o distincţie, un… …
66echivala — ECHIVALÁ, echivaléz, vb. I. intranz. şi tranz. A avea sau a face să aibă aceeaşi valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi sau a face să fie egal. ♦ A face echivalarea (2). – Din fr. équivaloir, lat. aequivalere. Trimis de LauraGellner,… …
67ecou — ECÓU, ecouri, s.n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ♢… …
68egal — EGÁL, Ă, egali, e, adj. 1. (Adesea adverbial şi substantivat) Care este la fel cu altul într o anumită privinţă; (despre cetăţeni, naţiuni etc.) care au aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. ♢ Fără egal = excepţional, neasemuit, neîntrecut. ♢ …
69evicţiune — EVICŢIÚNE, evicţiuni, s.f. (jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiaşi bun. [pr.: ţi u ] – Din fr. éviction, lat. evictio, onis. Trimis de baron, 05.06.2007.… …
70face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …
