altcineva
41cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …
42cesionar — CESIONÁR, Ă, cesionari, e, s.m. şi f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [pr.: si o ] – Din fr. cessionnaire. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cesionár s.… …
43cheltuială — CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s.f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiţi. ♢ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat… …
44cleuasm — cleuásm s. n., pl. cleuásme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CLEUÁSM s.n. (lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că îşi reproşează anumite lipsuri pentru a da de înţeles că nu e vinovat sau că altcineva este… …
45coacuzat — COACUZÁT, Ă, coacuzaţi, te, s.m. şi f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în acelaşi proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [pr.: co a ] – După fr. coaccusé. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …
46cofondator — cofondatór s. m. → fondator Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic COFONDATÓR, OÁRE s. m. f. fondator împreună cu altcineva. (< co + fondator) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
47cogarant — COGARÁNT, Ă s. m. f. cel care este garant împreună cu altcineva. (< sp. cogarante) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
48colaureat — COLAUREÁT s. m. cel care împarte un premiu împreună cu altcineva. (< fr. colauréat) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …
49compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… …
50compătimi — COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. tranz. A avea sau a manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva. 2. intranz. (înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferinţa cuiva. – Con1 + pătimi (după fr. compatir). Trimis de RACAI,… …
